Asociatia Directorilor de Tehnologia Informatiilor si Comunicatiilor (CIO Council) a contribuit la elaborarea Capitolului 4 – „Implicațiile transformării digitale asupra sistemului fiscal din România”, prin membrii sai Calin Rangu, vicepresedinte si membru fondator al asociatiei si dl. Cristian Cucu, fost CIO al Guvernului Romaniei, alaturi de echipa grupului de lucru.

Capitolul 4 este prezentat mai jos.

Documentul integral se găsește aici

Implicațiile transformării digitale asupra sistemului fiscal din România

Rolul transformării digitale

Administrațiile fiscale au un rol cheie în asigurarea veniturilor statului, într-un mod echitabil, echilibrat și cu un nivel scăzut al sarcinii administrative. Acest lucru susține percepția publică privind corectitudinea, care, la rândul său, creează o cultură a conformării fiscale care este esențială atât timp cât administrațiile fiscale în mare măsură depind de conformarea voluntară a contribuabililor. Transformarea digitală creează noi oportunități pentru administrațiile fiscale, având în vedere că datele care sunt colectate despre contribuabili pot oferi aplicarea unor tratamente noi și îmbunătățite în scopul conformării fiscale.

La rândul său, această nouă perspectivă poate fi folosită pentru a fundamenta viitoarele decizii de politică care pot atât lărgi baza de impozitare, cât și a atenua riscurile de neconformare fiscală. Astfel, procesul de transformare digitală este un deziderat, dar, mai ales, prin schimbările pe care le implică, reprezintă un mijloc de reformare a ANAF în scopul îmbunătățirii colectării veniturilor fiscale. Beneficiile digitalizării vor putea menține predictibilitatea modelului fiscal actual, atractiv investițiilor străine in România prin reducerea consistentă a evaziunii și creșterea conformării, fără a necesita intervenții ne-populare de compensare a ineficienței sistemului actual de colectare.

Prin impactul direct asupra creșterii conformării fiscale și a reducerii semnificative a decalajelor fiscale, digitalizarea contribuie la creșterea nivelului de încredere în modelul fiscal și susținerea predictibilității, doi dintre factorii favorizanți ai investițiilor străine în România.

Impactul transformării digitale se regăsește în:

• Creșterea conformării, implicit a colectării veniturilor.
  • Venituri fiscale mai mari
  • Rată de conformare mai mare: mecanismele digitale asigură o uniformitate a tratamentului contribuabilului (vertical fairness) ceea ce duce în timp la adoptarea unei atitudini pozitive față de conformare și implicit o scădere a evaziunii fiscale.
  • Ajută autoritățile în aplicarea legislației fiscale și în combaterea evaziunii fiscale (inclusiv prin early warnings)
• Asigurarea unei eficiențe operaționale crescute,
  • Costuri de operare mai mici
  • Scăderea timpului de procesare a tranzacțiilor de orice natură (cereri, înregistrări, validări etc)
  • Creșterea eficienței și eficacității
  • Creșterea calității serviciilor
  • Scăderea până la eliminare a erorilor umane
  • Controale îmbunătățite
  • Facilitarea interoperabilității
• Asigurarea unei valori adăugate în cadrul ecosistemului economic și fiscal
  • Transparență, trasabilitate și încredere mai mare a contribuabililor în sistemul fiscal
  • Tratament egal al contribuabililor
  • Reducerea poverii fiscale
  • Previne/combate corupția
  • Încurajarea cooperării cu alte administrații fiscale
  • Trecerea către un One-stop shop.
• Atenuarea riscurilor de neconformare fiscală
  • Riscul de neînregistrare sau înregistrare abuzivă. Gestionarea acestui risc include simplificarea proceselor, reducerea interacțiunii redundante dintre contribuabil și administrația fiscală și, cel mai important, utilizarea datelor deja colectate pentru a conecta procesele interne de administrare fiscală și pentru a îmbunătăți evaluarea individuală a riscului.
  • Riscul nedepunerii declarațiilor. Există numeroase bune practici de gestionare a acestui risc, bazate, în special, pe îmbunătățirea canalului de comunicare (online) și automatizarea proceselor (implicit dezvoltarea unor procese) de transmitere a notificărilor.
  • Riscul de completare eronată a declarațiilor. Digitalizarea are potențialul de a oferi unei administrații fiscale o perspectivă mai bună asupra activității contribuabililor, permițându-i să-i ghideze spre conformare. Principalele bune practici sunt orientate spre pre-completarea declarațiilor fiscale și introducerea unui număr suficient de chei de control (red flags) în cadrul procesului de validare a declarațiilor.
  • Riscul de neplată. Serviciile digitale generează o îmbunătățire a ratei de plată la timp a obligațiilor fiscale, precum și o reducere a cazurilor de plată eronată (calcul eronat sau plată într-un cont bugetar eronat), inclusiv reducerea costurilor de comunicare (transmiterea notificărilor, somațiilor privind începerea executării silite).

Comportamentul contribuabililor nu reflectă doar decizia de conformare sau neconformare din punct de vedere al obligațiilor de raportare, calculare și plată a taxelor și impozitelor, ci și efortul depus pentru a face totul corect, respectiv păstrarea evidențelor contabile, alocarea timpului pentru completarea corectă a formularelor, rezolvarea oricărei probleme generate de lipsa de înțelegere a procedurilor și îndeplinirea cerințelor și termenelor de raportare. Astfel, contribuabilii evaluează și pun în balanță sarcinile administrative ale conformării, în raport cu riscurile de neconformare.

Transformarea digitală oferă oportunitatea de a aborda unele dintre limitările structurale ale proceselor tradiționale de administrare fiscală, prin eliminarea secvențialității etapelor parcurse de contribuabil și integrarea taxării în momentul tranzacției care declanșează un eveniment fiscal precum și includerea acesteia în sistemele utilizate de contribuabili ca parte a activității zilnice sau a afacerilor lor, sisteme denumite sisteme naturale. Prin includerea taxării în sistemele naturale ale contribuabililor plata impozitelor poate deveni o experiență facilă și predictibilă.

O astfel de integrare va permite o conformare prin însuși conceptul implementat (compliance by design), ceea ce înseamnă că neconformarea devine preponderent o acțiune deliberată care necesită activități suplimentare, dificile și împovărătoare pentru contribuabil. Pe de altă parte, pentru cei care se conformează, determină posibile reduceri ale costurilor de conformare. Astfel, are loc o modificare a balanței riscurilor asumate de contribuabili, prin creșterea riscurilor de a fi identificată neconformarea și reducerea poverii de a se conforma.

Construind pe un cadru de administrare eficient, transformarea digitală oferă administrațiilor fiscale acces la baze mari de date. Doar prin integrarea acestor date și dezvoltarea unor soluții de analiză, administrația fiscală poate crește eficiența și eficacitatea procesului de identificare, evaluare și analiză a riscurilor, determinare a tratamentelor optime și monitorizare a efectelor aplicării setului de măsuri adoptate, atât la nivel individual, cât și la nivel sectorial, în cadrul unor programe de conformare fiscală.

Figura 1 Costurile colectării.  Sursa: Tax Administration 2021 – © OECD 2021 http://dx.doi.org/10.1787/888934271948  Prelucrări ale autorului

Așa cum rezultă din Figura 1, în România cheltuielile bugetare aferente colectării sunt dedicate preponderent acoperirii cheltuielilor salariale (91,9%), mult peste media grupului de referință, respectiv statelor pentru care au fost colectate (59 de state). De asemenea, există o corelație puternic negativă între ponderea cheltuielilor TIC și costul colectării – cu cât cheltuielile TIC sunt mai mari, cu atât costul colectării este mai redus.

Sistemele actuale de administrare fiscală impun adesea sarcini administrative împovărătoare contribuabililor. Companiile și cetățenii sunt nevoiți să respecte o serie de obligații și, așa cum se arată în Raportul OCDE Tax Administration 3.0: The Digital Transformation of Tax Administration, acest lucru poate avea impact semnificativ asupra activității antreprenoriale: reducerea cu 10% a poverii administrative fiscale conduce la o creștere de aproape 4% a activității antreprenoriale.[2]

Transformarea digitală conduce la crearea de noi ecosisteme digitale și contribuie la adoptarea noilor tehnologii pe scară largă, creând noi experiențe și oportunități pentru cetățeni.

Administrațiile fiscale pot juca un rol cheie în dezvoltarea economiei digitale mai largi, având în vedere că interacționează frecvent cu cetățenii/contribuabilii. De asemenea, asumarea de către o administrație fiscală a unui proces susținut de informatizare poate fi un bun model și poate susține, prin bune practici, implementarea interacțiunii electronice pentru alte instituții care oferă servicii publice.

Rolul PNRR în procesul de digitalizare a administrației fiscale din România

În PNRR-ul României, integrarea tehnologiilor digitale este abordată pe scară largă, într-o serie de componente, cu scopul de a moderniza economia și susține răspunsul oferit de diferitele entități la provocările economiei actuale.

PNRR-ul României include o reformă esențială privind dezvoltarea cloud-ului guvernamental în Componenta 7 (Transformarea digitală), care vizează modernizarea administrației publice prin instituirea cadrului necesar pentru realizarea interoperabilității sistemelor IT&C ale diferitelor instituții publice, asigurarea coerenței cu Regulamentul e-IDAS și punerea în aplicare a principiului „o singură dată” încorporat în Regulamentul privind portalul digital unic.

Planul include o serie de măsuri care sunt în întregime legate de administrația și serviciile publice digitale, bugetul alocat pentru acestea fiind de aproximativ 3.037 de milioane EUR, inclusiv:

• Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui cadru unitar pentru definirea arhitecturii unui sistem de tip cloud guvernamental, precum și dezvoltarea cloud-ului și migrarea completă în cloud

• Sprijin tehnic pentru revizuirea cadrului fiscal, îmbunătățirea proceselor de administrare a impozitelor și taxelor.

De asemenea, componenta 8 – Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii are ca obiectiv (O1) creșterea veniturilor colectate de administrația fiscală cu cel puțin 3 puncte procentuale din PIB (2,5 procente din reforma administrației fiscale și 0,5 procente din revizuirea cadrului fiscal) și reducerea decalajului de TVA cu cel puțin 5 puncte procentuale, ambele comparativ cu 2019.

Informatizarea ANAF este adresată direct prin Reforma (R1) Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) prin digitalizare și investiții:

• Îmbunătățirea proceselor de administrare a impozitelor și taxelor, inclusiv prin implementarea managementului integrat al riscurilor, ce are ca jalon principal (Q4 2022) intrarea în vigoare a cadrului juridic aplicabil care definește criteriile de risc pentru clasificarea contribuabililor. Cadrul legal se aprobă prin ordin al președintelui ANAF.
• Asigurarea capacității de răspuns la provocările informaționale actuale și viitoare, inclusiv în contextul pandemiei, prin transformarea digitală a Ministerului Finanțelor / Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În ceea ce privește informatizarea întreprinderilor, pentru a spori potențialul de inovare al acestora, vor fi instituite mai multe scheme de finanțare, prin concentrarea nu doar pe adoptarea tehnologiilor digitale existente, ci și pe dezvoltarea tehnologiilor digitale avansate, cum ar fi tehnologia block-chain, tehnologia de tip cloud computing, precum și inteligența artificială, roboți software, sau chatbot.

Având în vedere că planul PNRR acoperă inclusiv scheme de finanțare pentru a spori potențialul de inovare al întreprinderilor din Romania, prin concentrarea nu doar pe adoptarea tehnologiilor digitale existente, ci și pe dezvoltarea tehnologiilor digitale avansate, cum ar fi tehnologia block-chain, tehnologia de tip cloud computing, precum și inteligența artificială, roboți software, sau chatbot, se impune ca administrația fiscală să asigure o interoperabilitate cu aceste proiecte la același nivel, creând un ecosistem digital inovativ unitar.

Situația actuală – proiecte in derulare, analiza SWOT

La ANAF sunt implementate sau în derulare/planificare numeroase proiecte IT din care enumerăm:

• AMEF (conectarea online a caselor de marcat),
• Sistem centralizat de facturare electronică (pe două componente: B2G și B2B),
• SAF-T (simplificarea și standardizarea controlului, inclusiv la distanță). Servicii fiscale eficiente pentru administrație și cetățeni (SFERA) – actualizarea sistemelor informatice de administrare fiscală și asigurarea interoperabilității acestora cu sistemele informatice ale altor instituții
• APIC -platformă de Big Data pentru valorificarea eficientă a datelor
• Proiecte de îmbunătățire a infrastructurii suport și de realizare a unui cloud financiar-fiscal și a unui nou centru de date
• Proiect de îmbunătățire a SPV si a capacității de pre-completare a formularelor.
• Proiecte de digitalizare a activității vamale

Punctele slabe ale acestor proiecte sunt:

• Cele deja implementate (ex. AMEF, e-Factura, SPV etc.) nu sunt gândite pe baza unor tehnologii moderne/inovatoare/sustenabile (block-chain, BigData etc) care să asigure beneficii sporite pentru persoane fizice sau juridice și eficiență pentru ANAF prin nerepudierea înregistrărilor (fără a folosi semnătura electronică, care presupune costuri ridicate și care este dificil de adoptat pe scară largă), precum și prin integrarea acestora cu celelalte sisteme/aplicații/tehnologii utilizate de ANAF. De exemplu, în aceste cazuri, tehnologia blockchain ar fi corespuns acestor exigențe, asigurând inclusiv transparență și un control facil. În general, proiectele sunt definite la nivelul de competență digitală a ANAF și prin urmare tehnologii inovatoare, ne-utilizate în prezent își găsesc cu greu locul în cadrul proiectelor viitoare. Totodată, sistemului actual îi lipsește un nomenclator de produse și servicii pe care operatorii economici să îil utilizeze standardizat în relația cu ANAF.
• Nu toate sistemele gestionate de ANAF sunt centralizate, ceea ce induce latențe în procesarea informațiilor, erori și o lipsă a capacitații de analiză ad-hoc a scenariilor de risc. În general, eficiența informatică lipsește atunci când aplicațiile nu sunt integrate.
• ANAF a alocat resurse, în special, în scopul colectării datelor, în cvasi-totalitatea cazurilor, fără a avea definite procese și fluxuri de lucru pentru valorificarea și aplicarea unor tratamente fiscale unitare în funcție de semnificația validată a datelor colectate. Astfel, există resurse și capabilități reduse în domeniul prelucrării, dezvoltării de metodologii și analizei datelor – data science (data analysis, modelare statistică, data mining, machine learning/predictive analytics, inteligență artificială), situație ce afectează modul de fundamentare a unor decizii și alocarea eficientă a resurselor ANAF în procesul de administrare a contribuabililor în funcție de clasa de risc. Totodată, aceste deficiențe pot avea impact asupra fundamentării adecvate a unor decizii de politică fiscală la nivelul MF și, nu în ultimul rând, nu permit expunerea către contribuabil a unor inadvertențe pe care acesta să le poată remedia.
• lipsește arhitectura de ansamblu a sistemelor informatice, nu există o arhitectură multi-nivel care să plece de la serviciile către cetățeni/firme și de la obiectivul unei colectări sporite fără o încărcare operațională a cetățenilor/firmelor.
• Infrastructura suport a sistemelor informatice este învechită, în mare parte uzată moral și nu permite rularea modernă în arhitectura de tip cloud financiar-fiscal a unei platforme de aplicații integrate, bazate pe arhitectura multi-nivel.

Puncte tari

• Crearea unui inventar cu toate inițiativele de digitalizare la nivelul MF/ANAF, la nivel de reformă ce cuprinde și aspecte legislative dar și proiecte de informatizare
• Definirea unui concept de cloud financiar-fiscal în gestionarea instituției cu rolul de a asigura interoperabilitate între aplicațiile MF/ANAF ce tranzacționează date protejate de secretul fiscal
• Dintr-un total de 371,8 mil EUR bugetați prin PNRR pentru MF/ANAF, 325,6 milioane EUR sau 87,57% sunt pentru transformare digitală – sursa MIPE, bugetul PNRR (C7, mai puțin reforma sistemului de pensii). Suplimentar, au fost alocați în bugetul PNRR aferent Ministerului Cercetării, Inovării si Digitalizării 22 milioane EUR pentru construcția/renovarea și dotarea cu echipamente specifice a noului centru de date al MF/ANAF dedicat aplicațiilor specifice și aflat în gestionarea MF, separat de Cloud-ul Guvernamental.
• Lansarea proiectelor de conectare a caselor de marcat, facturii electronice și SAF-T
• Disponibilitatea unui volum considerabil de metodologii, orientări, ghiduri, bune practici, exemple de proiecte de succes/finalizate cu un eșec, o parte fiind incluse în referințele bibliografice de mai jos. Acestor documente, emise în special de OECD și Comisia Europeană, li se adaugă schimburile de bune practici și participările constante ale unor reprezentanți ai ANAF la grupuri de lucru organizate de DG-TAXUD (FISCALIS) și IOTA, precum și la întâlnirile Forum on Tax Administration (OCDE).
• Existența unor Rapoarte de evaluare și analiză, care includ recomandări, ghiduri, metodologii și bune practici livrate ANAF în cadrul Proiectului de Modernizare a Administrației Fiscale (RAMP).
• În virtutea cooperării administrative, ANAF are acces la experiența altor administrații fiscale și lecții învățate de acestea în implementarea unor proiecte de digitalizare, inclusiv direct, prin întâlniri online sau vizite de lucru.
• Potrivit datelor publice, investițiile realizate de ANAF în digitalizare nu sunt la un nivel la care, în situația în care întregul sistem s-ar schimba, pierderile ar fi intolerabile (detalii mai sus, privind ponderea cheltuielilor TIC). Pe de altă parte, costurile deja suportate de contribuabili în cadrul unor proiecte (ex. aparatele fiscale de marcat electronice) sunt considerabile.
• Există perspectiva finanțării informatizării în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Puncte slabe

• Inexistența unui centru de date cu infrastructura modernă dedicată operațiunilor financiar-fiscale specifice.
• Excluderea Direcției Generale a Vămilor (DGV), responsabilă pentru colectarea taxelor vamale, accizei și TVA la importuri, din 2022. Fragmentarea ANAF prin excluderea DGV face imposibilă abordarea de tip top‑down, vitală pentru o informatizare cu succes la nivelul ANAF, aceasta fiind totuși posibilă la nivelul Guvernului. Recomandăm păstrarea structurii IT aferentă DGV în cadrul CNIF pentru a utiliza infrastructura existentă. În felul acesta CNIF poate să concentreze resurse tehnice și umane capabile să deservească oricare din entitățile din zona financiar-fiscală (ANAF, DGV, MF, BNI, Trezoreria, FNGCIMM etc).
• Termenul limită de conectare a caselor de marcat la serverul ANAF a expirat la 30 noiembrie 2021. Marea majoritate a acestora este conectată, cu câteva excepții (prin prelungirea termenului legal pentru anumite categorii, prin ne-conformare, defecțiuni tehnice sau lipsa internetului). Cu toate că aceste case de marcat transmit multe informații, încă nu a fost creată arhitectura software care să analizeze aceste informații și să furnizeze date în scopul combaterii evaziunii fiscale. O astfel de platformă ar amplifica semnificativ rezultatele obținute din această investiție.
• Deși implementarea SAF-T este pe o schemă extinsă, nu conduce la eliminarea unor formulare existente, crescând astfel povara de raportare financiar-fiscală în loc să o simplifice. Există la acest moment numeroase situații în care aceleași date se transmit de contribuabili de mai multe ori către ANAF. Spre exemplu, cei care folosesc opțional RO e-factura și emit facturi de pe serverul ANAF, trimit aceleași date în SAF-T și depun aceleași declarații privind TVA ca un contribuabil care nu utilizează RO e-factura și nu depune D 406 (SAF-T).
• În ciuda impunerii de către ANAF contribuabililor să se înroleze în SPV începând cu 1 martie 2022 pentru a comunica doar electronic, ANAF nu a digitalizat toate declarațiile sale. Recent, ca urmare a unor articole din presă, ANAF a venit cu precizarea că formularele nedigitalizate se scanează și se trimit pe email sau se încarcă, pentru a fi preluate „de mână”, în SPV.
• Complexitatea legislației fiscale descurajează contribuabilii de bună credință, iar complexitatea formularelor, modul opac și deseori contraintuitiv de completare are un impact negativ asupra conformării.
• Serviciile și soluțiile oferite de ANAF sunt în principal gândite pentru a consuma cât mai puțin energia funcționarilor publici și nu pentru a facilita contribuabilului conformarea fiscală.
• Lipsa transformării digitale, lipsa sistemelor de valorificare a datelor colectate și a analizei predictive conduce la perpetuarea paradigmei constrângerii contribuabililor să se conformeze, aplicării neunitare a unor tratamente fiscale și alocării ineficiente a resurselor, fără o abordare bazată pe risc, în loc să stimuleze conformarea voluntară și să sprijine, prin servicii de asistență contribuabili moderne, dezvoltarea unei culturi fiscale. O abordare bazată pe risc conduce la o alocare eficientă a resurselor și previne situațiile în care, pentru a valida decizia de control, organul de inspecție exercită o presiune inadecvată (ex. practica suspendării controalelor care nu identifică probleme în orizontul de timp alocat). Recomandăm definirea și publicarea lunară de indicatori relevanți pentru a asigura că aceste practici sunt monitorizate și evitate.
• MF și ANAF nu au reacție atunci când sesizează pe piață comportamente generalizate ale contribuabililor pe care le consideră neconforme cu legislația. Ani de zile după generalizarea fenomenului încep controale tematice având ca efect scoaterea de pe piață a unor contribuabili prin prisma sancțiunilor impuse (debite suplimentare, dobânzi și penalități de întârziere). Ca exemple: situația diurnelor, a tichetelor cadou, a proprietăților în ceea ce privește TVA, a bacșișului și altele. În țări cu guvernanță fiscală ridicată, odată sesizat un astfel de comportament, organul fiscal se angajează într-o campanie de mediatizare a situației identificate și de motivare a contribuabililor de a se conforma.
• Multitudine de declarații și formulare, de multe ori inutile. Procesul de renunțare la declarații presupune, de multe ori, comasarea acestora într-una mai mare. Ca exemple – declarația privind cifra de afaceri obținută în anul anterior (care se poate însuma din declarațiile depuse de contribuabil în anul precedent) sau declarația unică folosită de persoanele fizice, născută din comasarea a altor 4-5 declarații diferite.
• Lipsa formularelor pre-completate. În măsura în care ANAF are deja toate informațiile despre un anumit contribuabil, acele informații nu ar mai trebui completate de la zero de contribuabil, ci ele ar trebui să se regăsească pre-completate în formulare.
• Nu există baze de date actualizate sau suficiente materiale ilustrative pregătite de ANAF pentru a veni în sprijinul contribuabililor.
• Nu există reacție promptă a autorității fiscale și de reglementare în cazul apariției unor noi surse de venit. Ca exemplu – precizările explicite în Codul fiscal privind impozitarea câștigurilor din moneda virtuală au fost implementate abia în anul 2019, sunt schematice și incomplete până în prezent.
• Calitatea inspecțiilor fiscale este slabă. Procentele în care ANAF pierde în instanță sunt de circa 40% (raport ANAF sem. I, 2021). Această rată arată deficiențe în pregătirea organelor fiscale precum și practica de a forța interpretarea legii cu consecința declanșării falimentului companiilor aflate în astfel de dispute de natură fiscală. În același timp, fundamentarea insuficientă/eronată a unor acte de control poate favoriza un contribuabil neonest, prin soluționarea favorabilă, în instanță, a contestației depuse de acesta.
• Nu există o platformă electronică pentru a permite vânzarea centralizată a bunurilor confiscate. Lipsa acestei platforme poate duce la opacitate și poate afecta valorificarea bunurilor în condiții de piață.
• Sistemele de evidență fiscală a persoanelor fizice sunt învechite și raportează continuu erori. Pe lângă faptul că demotivează contribuabilul de bună credință, cel mai probabil nu optimizează gradul de colectare a taxelor. Acest lucru îngreunează interoperabilitatea sistemelor pentru ca odată cu o raportare automată a informațiilor către o altă autoritate, contribuabilul poate constata respingerea unui dosar pe baza unor date eronate sau ne-actualizate (concilierea sumelor realizată cu întârziere etc).
• Call center-ul nu se adresează problemelor cetățenilor simpli și nu este dublat de tehnologii chatbot care să soluționeze eficient și să ofere orientări pentru întrebările simple. Mai mult:
  • nu există indicatori de performanță/KPI aferenți interacțiunii care să fie publicați în timp real pe site: durata medie de așteptare, identificare perioade de vârf și procedura de lucru în perioade de vârf prin număr de operatori, durata medie apel, număr apeluri ratate etc.;
  • sistem de monitorizare a evoluției cererilor (monitorizare pe fiecare solicitare cu punctele cheie din procesul de business asociat și responsabilul alocat, cu date de contact și atenționare pentru depășirea termenului);
  • Răspunsurile la întrebările adresate de contribuabili sunt redactate într-un limbaj tehnic, dificil de interpretat;
  • ANAF și MF nu au, în prezent, un sistem prin care să colecteze problemele raportate de contribuabili (de la lipsa unor formulare fiscale care fac imposibilă aplicarea prevederilor legale, la neclarități în legislație sau la vid legislativ) ceea ce duce la lipsă de reacție și expune contribuabilii, chiar cei de bună credință, riscului fiscal de interpretare diferită a organelor fiscale de control.

Oportunitățile procesului de digitalizare a administrației fiscale din România

Agenția de Digitalizare a României (ADR) a lansat în decembrie 2020 un proiect amplu de creare a unui cadru național strategic pentru adoptarea de tehnologii inovative în administrația publică 2021-2027. Domeniile vizate includ inteligența artificială, tehnologia blockchain, tehnologia de tip cloud pentru știința deschisă și calculul de înaltă performanță.

Printre inițiativele relevante lansate de ADR în perioada 2020-2021 se numără:

• îmbunătățirea sistemului național electronic de plată online (ghiseul.ro);
• lansarea punerii în aplicare a proiectului Platformei Software Centralizate pentru Identificare Digitală (PSCID);
• efectuarea unei analize și finalizarea documentului privind barierele în calea digitalizării mediului public și privat din România;

finalizarea politicii publice privind guvernarea electronică, care reprezintă planul de acțiune pentru următorii 10 ani, instituind un program de măsuri eficiente și durabile pentru digitalizarea administrației publice;

• lansarea unui inventar al serviciilor publice digitale existente oferite de autoritățile administrației publice centrale. Odată finalizat, Registrul serviciilor publice digitale va indica domeniile/sectoarele care nu sunt suficient de informatizate și va face posibilă identificarea noilor direcții de acțiune care să răspundă nevoilor reale ale instituțiilor publice.

Oportunități:

• Preluarea consultanței oferite în cadrul proiectului RAMP și actualizarea acesteia la nivelul anului 2022 cu scopul de a defini în mod modern și eficient conceptul de cloud financiar-fiscal
• Legislație și efort privind simplificarea procedurii de implementare de PoS în toate punctele cu case de marcat conectate. În acest moment în statisticile VISA/MC există aproximativ 250.000 de PoS pentru aproximativ 400.000 comercianți. Diferența față de cele 650.000 case de marcat reprezintă imposibilitatea de a derula tranzacții bancare pentru 62% din punctele de vânzare. Pentru creșterea numărului de PoS trebui re-activată opțiunea de cash-back ca obligativitate precum și scăderea plafonului cifrei de afaceri a comerciantului de la 50.000 EUR la 10.000 EUR, varianta inițial propusă.
• Atenția acordată în PNRR la integrarea sistemelor descentralizate precum Trezorerie, SIACF (Sistemul Centralizat de Administrare al Creanțelor) – SFERA ș.a.
• Preluarea soluțiilor implementate cu succes de alte țări în creșterea gradului de colectare și a transparentizării tranzacțiilor.

Exemple de bune practici

Beneficii ale digitalizării se pot observa în Austria, Estonia, Finlanda, Suedia etc. acolo unde sunt implementate eficient proiectele de digitalizare a sistemelor fiscale cu rezultate publice precum:

• câștig anual de 2% din PIB în Estonia, raportat începând cu 2016,
• reducere cu 15% a evaziunii TVA în Ungaria și Slovacia prin implementarea AMEF. Prin analogie, în Romania măsura ar duce la venituri de 1% din PIB prin reducerea gap-ului TVA cu 10% de la 35% la 25% (Media UE 9,6%; date din 2019).
• atingerea unui gap de TVA de 5-7% in Finlanda prin digitalizarea sistemului fiscal.

Exemplul Austriei

Din multitudinea de posibile exemple care pot fi studiate și luate ca exemple de bune practici menționăm Austria care în anul 1997 a separat centrul de calcul al Ministerului de finanțe și a creat o societate cu răspundere limitată deținută de Austria prin intermediul Ministerului de Finante – Austrian Federal Computing Centre or Bundesrechenzentrum (BRZ – https://www.brz.gv.at/en/). Aceasta companie administrează toate bazele de date ale statului austriac, dar și ale instituțiilor publice federale sau locale și oferă servicii integrate tuturor acestora.

Unul din aceste servicii este FinanzOnline, funcțional din 2003, care asigură interfață între Ministerul de Finanțe austriac și contribuabili, dar și cu consultanți fiscali, avocați, notari, municipalități,. Spre exemplu, FinanzOnline oferă:

• Depunere de declarații și alte solicitări, inclusiv cereri de rambursări;
• Declarațiile sunt procesate automat (se pot depune doar cele corect întocmite);
• Doar declarațiile identificate cu risc de modulul automat de analiza de risc sunt transmise spre analiza inspectorilor;
• Calcul automat (anonimizat) al obligațiilor fiscale;
• Modificări de date personale online;
• Acces online la dosarul fiscal personal;
• Transmitere de decizii de impunere;
• Pachete opționale pentru consultanți fiscali și contabili;
• Serviciul este 24/7, fără software special.

FinanzOnline a permis ca 4.000 de angajați ai Ministerului de Finanțe austriac ce asigurau interfață cu contribuabilul sa fie relocați pentru desfășurarea altor activități.

Servicii similare FinanzOnline sunt disponibile atât pentru ministere, cat și pentru autorități locale, inclusiv la nivel de comune.

Exemple de utilizare a tehnologiei block-chain

În Finlanda, autoritățile fiscale au început să lucreze cu băncile la un sistem blockchain pentru a urmări taxele pe tranzacțiile imobiliare. Finlanda a desfășurat, de asemenea, un proiect pilot de evaluare a eficacității unui sistem de TVA bazat pe blockchain.

În Suedia, autoritățile fiscale testează blockchain pentru a digitiza utilizarea chitanțelor, pentru implementarea soluțiilor electronice pentru impozitul pe venit pentru nerezidenți și taxele vamale.

Estonia a mutat o serie de servicii guvernamentale în blockchain, inclusiv registre bancare, de sănătate și de afaceri.

Amenințări în procesul de transformare digitală a administrației fiscale din România

Amenințarea principală este determinată de nivelul scăzut al transformării digitale în domeniul serviciilor publice din România pe ansamblu care afectează direct și performanța administrării fiscale.

În ceea ce privește serviciile publice digitale, conform indicelui economiei și societății digitale (DESI[3]) al UE pe anul 2021, România se clasează pe ultimul loc în ceea ce privește indicatorii-cheie, cum ar fi serviciile publice digitale pentru cetățeni și întreprinderi, utilizatorii de servicii de e-guvernare și formularele pre-completate.

Agenția de Digitalizare a României a efectuat o analiză a barierelor din calea digitalizării mediului public și privat din România. În ceea ce privește sectorul public, raportul arată că ar trebui abordate următoarele bariere: lipsa unei arhitecturi ITC eficiente și eficace; lipsa sistemelor ITC pentru instituțiile publice centrale; numărul redus de specialiști în e-guvernare; absența unui cadru legislativ și procedural coordonat și eficient[4].

România se situează pe ultimul loc în ceea ce privește această dimensiune în rândul statelor membre, deoarece toți indicatorii sunt cu mult sub media UE. Doar 16 % dintre utilizatorii online români interacționează activ cu serviciile de e-guvernare, în comparație cu media UE de 64 %. În ceea ce privește indicatorul pentru formularele precompletate, punctajul de 6 al României este cu mult sub media UE de 63. În ceea ce privește serviciile publice digitale pentru cetățeni și, respectiv, pentru întreprinderi, România are un punctaj de 44 (media UE: 75) și 49 (media UE: 84). Cu un punctaj de 69 %, țara are rezultate sub media UE de 78 % în ceea ce privește datele deschise.

Procesul de informatizare a fost înțeles diferit de către managementul instituțional, fără o viziune și o arhitectură unitară, fără o orchestrare a transformării digitale, nivelul de maturizare fiind redus.

Recomandări

1.Elaborarea unei politici aferente transformării digitale în vederea administrării fiscale care ar trebui să ia în considerare aspectele cheie care să susțină:

• strategia: Dezvoltarea Strategiei Agenției Naționale de Administrare Fiscală 2021-2024^[5], precum și a Strategiei Digitale 2021-2025^[6], în acord cu bunele practici și recomandările OCDE.

• structura organizatorică și organizarea efectivă
• conducerea și eventualele comitete constituite Ex. Comitete pentru Activități de control, Management al Riscurilor, Audit intern
• cultura privind riscurile și conduită Ex. Dezvoltarea: Strategii de administrare a riscurilor de neconformare fiscală, Proceduri de adresare a conflictului de interese, în implementarea prevederilor Codului Administrativ.
• controlul intern Ex. proceduri privind managementul riscurilor de neconformare, evaluarea eficienței/eficacității aplicării tratamentelor fiscale, evaluarea conformării administrației fiscale cu reglementările din legislația primară. În legislația primară există frecvent prevederi privind implementarea unui proces prin ordin al președintelui ANAF. Cu titlu de exemplu, prin Legea nr. 30/10.01.2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, a fost modificat art.7 din Legea nr.207/2015, în sensul administrării creanțelor fiscale în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii. Totodată, Ordinele Președintelui ANAF privind elaborarea procedurilor privind clasele de risc și tratamentele fiscale urmau a fi elaborate în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare. Termenul pentru cele două ordine este depășit, în prezent, cu aproximativ 3 ani.
• sisteme informaționale și continuitatea activității
• cerințe de transparență

2. Implementarea unor principii de bună guvernanță în dezvoltarea cadrului intern de administrare a ANAF, în scopul creării premiselor implementării unui proces de transformare digitală
3. Înțelegerea capacităților existente și nevoilor în domeniul TIC, pe baza unui proces documentat de analiză

4.Implementarea cadrului de management al riscurilor de neconformare fiscală și orientarea eforturilor administrației spre:

• analiza și valorificarea extensivă a datelor deja colectate sau colectate în cadrul unor proiecte în derulare;
• reducerea poverii administrative pentru contribuabil.

5. Stabilirea unei arhitecturi informatice pe niveluri, plecând de la catalogul de servicii – arhitectura de aplicații care să le susțină, care să se bazeze pe o arhitectură de date, pe o arhitectură de infrastructură și una de comunicații, toate integrate și în interoperabilitate internă si cu exteriorul, pe baza unui plan strategic

6.Stabilirea unei guvernanțe IT, inclusiv managementul datelor, unitare astfel încât serviciile digitale publice către cetățeni și mediul de afaceri să acopere toate evenimentele de viață ale acestora. Aplicarea următoarelor principii:

• Abordarea “orientată spre informație” – trecerea de la managementul documentelor la managementul datelor și a conținutului care poate fi identificat, distribuit, securizat, combinat, într-un mod mult mai util beneficiarului informației
• Abordarea “platformei distribuite”– susținerea lucrului în comun, în interiorul și în exteriorul instituțiilor și al administrațiilor fiscale, pentru reducerea costurilor, susținerea proiectelor comune, aplicarea consistentă a standardelor, asigurarea consistenței în modul de creare și livrare a informației
• Abordarea “orientată spre client” – influențează cum se creează, gestionează și prezintă datele pe site-uri web, aplicații, date furnizate direct, sau alte modele de livrare, permițând contribuabilului să adapteze, distribuie și utilizeze informația
• Abordarea “securității și a confidențialității” -asigurarea că inovarea se întâmplă într-un mod sigur și confidențial în livrarea și utilizarea serviciilor digitale
• Abordarea “valorii datelor, a informațiilor și a oamenilor” – bogăția informației deținute de ANAF este un „activ național”, cu o valoare potențială semnificativă pentru public, antreprenori, și pentru programele guvernamentale.

7. Este necesară implementarea rapidă a cadrului de interoperabilitate, conform legislației și a bunelor practici, precum și a modelelor de arhitecturi specifice ce vor sta la baza dezvoltării proiectelor ANAF, astfel încât să fie facilitată tranziția către tehnologii de tip cloud, block-chain, chatbot, robotic process automation și inteligența artificială/machine learning
8. Segmentarea nivelelor strategic, operațional, infrastructură, securitate cibernetică (clarificarea fluxurilor de date și informații dintre acestea ținând cont de fazele de derulare a proiectelor de informatizare, plecând de la concepere – analiză, proiectare, avizare, finanțare, achiziție, contractare, implementare, operare și administrare, până la asigurarea de suport și mentenanță și scoaterea din uz, refactorizare sau extindere).

Măsuri necesare pentru implementarea recomandărilor

• Implementarea unei abordări top-down a transformării digitale, actualizarea[7] catalogului de servicii către cetățeni/firme, pe baza unei arhitecturi multi-nivel, care să asigure, printre altele, interoperabilitate, guvernanța datelor și aplicarea conceptului de a avea o singura versiune a adevărului (principiul „once-only”) în întreaga structură de date a ANAF.
• Asigurarea resurselor umane adecvate și monitorizarea în timp real (adoptarea unor principii de guvernanță și metodologii de Project Management) pentru implementarea cu succes a tuturor proiectelor finanțate în cadrul PNRR, cu atenție deosebită asupra proiectelor destinate analizei datelor colectate de ANAF. Interviurile[8] OCDE cu funcționari ai administrațiilor fiscale și organizații implicate în proiecte de eficientizare a administrațiilor fiscale identifică în mod constant lipsa leadership-ului ca fiind cea mai comună cauză a dificultăților de implementare a proiectelor.
• Consolidarea și extinderea capabilităților de analiză a datelor, având în vedere jalonul (Q4 2022) din PNRR privind definirea criteriilor de risc pentru clasificarea contribuabililor, precum și ținta de creștere a veniturilor colectate de administrația fiscală cu cel puțin 3 puncte procentuale din PIB, din care 2,5 procente din reforma administrației fiscale;
• Implementarea cu prioritate de tehnologii și proiecte cu rezultate rapide, precum formulare pre-completate, roboți software și modelare statistică care sa crească conformarea și încrederea contribuabililor în procesul de transformare digitală a ANAF.
• Analiza posibilității implementării în cadrul proiectelor ANAF a tehnologiilor inovative, de exemplu tehnologia block-chain, pe baza strategiilor demarate la nivel național de către Agenția pentru Digitalizarea României, menționate mai sus, urmând exemplele europene de asemenea prezentate.

[1] Indicatorul reflectă, pentru comparabilitate, costul colectării în raport cu veniturile fiscale colectate (excluzând TVA la import), cu precizarea că există o variabilitate a atribuțiilor de colectare în cazul anumitor taxe și impozite.

[2] OECD (2020), Tax Administration 3.0: The Digital Transformation of Tax Administration, OECD, Paris. http://www.oecd.org/tax/forum-on-tax-administration/publications-and-products/tax-administration-3-0-the-digital-transformation-of-tax-administration.htm

În privința activității antreprenoriale, sunt luate în considerare companiile care au supraviețuit primele 3 luni.

Raportul OECD preia concluziile Braunerhjelm, P., Eklund, J.E. & Thulin, P. Taxes, the tax administrative burden and the entrepreneurial life cycle. Small Bus Econ 56, 681–694 (2021). https://doi.org/10.1007/s11187-019-00195-0

[3] https://digital-agenda-data.eu/. Indicele compozit DESI are 4 axe majore: conectivitate, capital uman,  servicii publice digitale, integrarea tehnologiei digitale, fiecare cu mai multe sub-componente. La nivelul DESI România este tot pe ultimul loc.

[4] Barierele Digitalizării mediului public şi privat din România, aprilie 2021, p. 12

[5] https://static.anaf.ro/static/33/Anaf/20210316192634_strategia_anaf_2021-2024.pdf

[6] https://static.anaf.ro/static/33/Anaf/20210316192555_prezentare_strategie_digitala.pdf

[7] Potrivit datelor disponibile pe site-ul ANAF, ultima dată de actualizare este 24.05.2019.

[8] OECD (2021), Supporting the Digitalisation of Developing Country Tax Administrations, Forum on Tax Administration, OECD, Paris. www.oecd.org/tax/forum-on-tax-administration/publications-and-products/supporting-the-digitalisation-of-developing-country-taxadministrations.htm